Pentru că experiența culinară stă într-o explozie de gust și mirare. Gustul aproape că țâșnește de nicăieri, dintr-o combinație aparent simplă în farfurie, și-ți amintește difuz, ca prin vis, de ceva ce ai trăit cândva și ți-a plăcut. Poate de copilărie, sau poate de o altă viață. Gustul te ia pur si simplu prin surprindere, nu știi ce e cu el. Și aici timpul se oprește pentru câteva secunde obiective, care fac cât o mică eternitate subiectivă.